Publicat în Editura Trei, recenzie, Uncategorized

Recenzie: Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnès Martin-Lugand

Oamenii fericiți citesc și beau cafea, primul volum din seria omonimă de Agnès Martin-Lugand

oameniiDescriere oficială:

A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul.
Povestea lui Diane începe în mod brutal cu moartea soțului și a fetiței sale, eveniment care o aruncă în cea mai cumplită depresie. Totul se oprește în loc, în afară de inima ei, care continuă să bată. Cu încăpățânare. Dureros. Zadarnic.
Când cel mai bun prieten și asociat în mica afacere cu o cafenea literară la Paris, Felix, îi propune o călătorie ca început pentru o nouă viață, Diane alege să îndeplinească o mai veche dorință a fostului ei soț și se refugiază departe de lume, într-o mică așezare din Irlanda.
O întâlnire neașteptată cu un bărbat taciturn o face pe Diane să vadă din nou lumea cu încredere și cu forță regăsită.

Recenzie:

Dacă nu ar fi fost clubul de lectură, nu cred că aș fi citit această carte. Am văzut-o prin grupuri însă nu m-a prins descrierea suficient de mult încât să mă facă să o citesc, deși titlul mi s-a părut destul de interesant. 

Diane este personajul principal și care într-o singură zi, își pierde soțul și fiica într-un accident cumplit. Lumea ei este dată peste cap și acum trebuie să facă față durerii și singurătății. 

Cartea mi-a plăcut oarecum însă a avut și multe scene care m-au deranjat cumplit. Deși este o carte care ne prezintă durerea pierderii persoanelor iubite, autoarea nu a reușit să-mi transmită nimic. Stilul de scrierea mi s-a părut prea simplă și pe alocuri prea grăbită, și de aceea unele scene mi s-au părut plate și lipsite de viață. oamenii1

Am înțeles suferința lui Diane însă tot nu m-a împiedicat să mă enerveze. Ea se refugiază în Islanda, ca să treacă peste durere. Aici, se întâlnește cu persoane noi care, încetul cu încetul reușesc să-i aline suferința și să vadă lumina de la capătul tunelului.  

Mi-a plăcut prima parte a poveștii, întregul proces de doliu și depresie și mi-a plăcut și ideea de refugiere într-un loc nou, ca să-și regăsească pacea interioară și să treacă peste pierderile suferite dar nu mi-a plăcut faptul că îndată ce a apărut un bărbat în peisaj, Diane a început să se comporte diferite, ca o adolescentă. Acest lucru mi-a s-a părut că autoarea vrea să dea impresia că avem nevoie de un bărbat ca să trecem peste greutățile vieții și acest aspect nu mi-a plăcut deloc… 

Cum ziceam, apare și un tip în peisaj, altfel nu se putea….Edward este tipicul bad boy, misterios, neînțeles de nimeni. Mie nu mi-a plăcut de el, comportamentul lui mi s-a părut imatur și destul de enervant, dar cred să se potrivește destul de bine cu Diane.    

Personajele secundare mi-au plăcut foarte mult, poate chiar mai mult decât personajele principale. oamenii 3

Cartea este destul de scurtă și se citește foarte ușor, eu nici nu am realizat că am citit toată cartea decât atunci când am fost la ultima pagină și atunci am realizat că există și o continuare a poveștii. 

Deși a avut multe aspecte care m-au deranjat, cartea poate fi o lectură perfectă atunci când căutăm o carte scurtă, ușoară de citit , fără prea multe complicații.  

Punctaj: 3/5

Date:
Titlu original: Les gens heureux lisent et boivent du café
Autor: Agnès Martin-Lugand
Editura: Trei
Pagini: 176