Primul Capitol · Uncategorized

Primul capitol: Balance de Lucia Franco

Această carte nu este apărută în limba română, traducerea îmi aparține în totalitate așa că dacă este preluată, vă rog să specificați sursa.

Recenzia cărții puteți citi aici.

Primul capitol din Balance, primul volum din seria Off Balance de Lucia Franco

-Absolut nu!  

Vocea aspră a tatălui meu a bubuit din biroul de acasă. 

-Nici măcar nu ai ascultat ce am de zis, am spus, susținând punctul de vedere, nu mă mulțumesc până nu am toată atenția lui. 

– Nu-mi pasă de ai de spus. Poți să-mi vorbești până nu mai poți. Nu te muți în New Hampsire. Sfârșitul discuției. 

– Tată, doar ascultă. Gimnastica… 

– Mi-am luat deja decizia și nu se schimbă.  

Își ia pixul de pe masă și îți mută concentrarea pe documentele din fața lui.  

– Acum te rog, am lucruri de făcut. 

Disperarea m-a lovit din plină forță. Am fost surprinsă cât de nerezonabil era în a nu mă lăsa să vorbesc. Coasta de Est găzduia una dintre ele mai bune centre de gimnastică din țară și o să-i dovedesc. Săptămânile mele de cercetare nu vor fi irosite. Nu mă dau bătută, doar trebuie să mă străduiesc mai mult. 

-Este renumit pentru antrenorii și sportivii săi, am continuat. 

-Nu.  

Mi-a oferit una dintre privirile lui infame, cea capabilă să facă chiar și un adult să tresară. 

Viitorul meu era în joc și a trebuit să mă lupt pentru el. Oricât mi-ar fi lipsi actuala mea sală de gimnastică, nu-mi mai este de folos. Mi-am luat deja toate orele suplimentare și cursurile private posibile. Avansarea în acest sport necesită o pregătire adecvată și nu pot să-l obțin de la centrul de gimnastică din Palm Beach. 

Viitorul meu era în joc și a trebuit să mă lupt pentru el. Oricât mi-ar fi lipsi actuala mea sală de gimnastică, nu-mi mai este de folos. Mi-am luat deja toate orele suplimentare și cursurile private posibile. Avansarea în acest sport necesită o pregătire adecvată și nu pot să-l obțin de la centrul de gimnastică din Palm Beach. â

-Transferul la un alt centru nu este o raritate. Multe familii își trimit gimnaștii să se antreneze la un centru mai bun. Am zis ferm. 

-Adrianna Francesca Rossi! Tonul și mânia lui mi-au intensificat frustrarea, dar nu m-au făcut să mă opresc. 

-Doar ascultă-mă, te rog. Am implorat, pe punctul de a lăcrima. Fără îndoială, mama o să le adulmece din aer și va sări la mine ca un ogar. Lacrimile arată slăbiciune și un Rossi nu a fost niciodată slab – cel puțin, după părerea ei. 

Tata nu a răspuns. În schimb, s-a uitat chiar peste mine. 

Expirând puternic și lung, m-am ridicat și m-am uitat prin fereastra largă din biroul său, care are vederea către gazonul luxos din curtea noastră. Privirea mi s-a îndreptat spre dreapta, surprinzând culorile frumoase ale soarelui de după-amiază târzie, reflectându-se de la piscină. 

Am trăit într-unul dintre cele mai elite cartiere din prestigioasa insulă, Palm Beach. Aveam tot ce se putea cumpăra cu bani. Totul, cu excepția unui antrenor unic de gimnastică care m-ar putea ajuta să mă apropii de realizarea visului meu. 

Întorcându-mă spre tatăl meu, am observat nările dilatate și maxilarul rigid. Devenise de neclintit. Camera s-a răcit considerabil și pielea mi s-a făcut ca de găină. Îi știam această latură și nu era drăguț. Această a fost o latură pe care nimeni nu a îndrăznit să-l pună la încercare. 

Am mers prea departe. 

-Ieși, a spus. Acum. Vocea lui a devenit liniștită și calmă înainte de a mă expedia și să se întoarcă la treburile lui. 

Am fugit din biroul lui și m-am retras în dormitorul meu, trântind ușa exact când lacrimile au început să-mi cadă. 

Gimnastica era totul pentru mine – era inima și sufletul meu, aerul pe care îl respiram. A fost singurul lucru care mi-a permis să fiu eu însămi. Să mă exprim creativ așa cum decid eu, nu cum altcineva decidea pentru mine. M-am învârtit între a mânca, a dormi și a antrena de când mă știu. Competitivitatea, provocarea de a stăpâni o nouă abilitate. Modul în care am sfidat gravitația – bubuitul inimii, sunetul aplauzelor, icnetul audienței – au făcut ca sacrificiul să merită fiecare durere și transformare prin care a trecut corpul meu. Nimic nu ar putea lua acel sentiment.  

A fost singurul loc în care puteam fi liber de restricțiile pe care numele meu de familie a pus asupra mea. 

Numele meu este Adrianna Rossi. Am cincisprezece ani și sunt o gimnastă competitivă. Gimnastă de elită mai exact. Sau o să fiu de îndată ce o să am antrenorul potrivit.  

Am finalizat toate nivelurile necesare impuse de gimnastica din SUA așa că pot trece mai departe și să fiu testată pentru elită. A fost doar o chestiune de timp până ce am obținut rangul râvnit. M-am antrenat ziua și noaptea. Zilele mele au constat în patru ore de sesiune de antrenament, un profesor care mă învăța de acasă și un bucătar privat care să-mi prepare mesele cu caloriile calculate. 

În timp ce mă întind pe pat, disperarea m-a lovit din plin. Refuzul mi-a zdrobit inima și am simțit ca visele mele au fost încet furate.  

Ca majoritatea gimnastelor însetate, scopul meu final a fost Jocurile Olimpice.  

Dacă iau în calcul antrenamentul și vârsta mea, posibil că aș putea concura la primul meu Joc Olimpic până la douăzeci de ani. Posibil, fiind cuvântul cheie. În timp ce douăzeci de ani este încă considerat tânăr după standardele normale, în lumea gimnasticii, era deja o vârstă înaintată. Cu toate acestea, nu era de nemaiauzit să concurezi la Jocuri la acea vârstă.  Una dintre favoritele mele, Svetlana Khorkina, a concurat până la vârsta de douăzeci și cinci de ani și în trei Jocuri Olimpice, prima fiind la vârsta de șaptesprezece ani.  

Oksana Chusovitina, a concurat la șase Jocuri Olimpice, începând tot la șaptesprezece ani. Așadar, obiectivul meu nu era complet absurd, aveam nevoie doar de o pregătire adecvată. Eram bună, dar voiam să fiu grozavă. Și singura modalitate de a realiza asta este să te antrenezi cu cei mai buni. 

Deși eram tânără, nu eram naivă. Știam prin ce abuzuri mentale și fizice va trece corpul meu pentru a ajunge la nivelul de profesional. Aveam nevoie de un instructor cu ochi ageri. 

Aveam nevoie și mi-o doream tare mult. 

Nu înțelegeam pe deplin de ce tata s-a opus să plec. Știam că se gândea la gimnastică ca la un hobby, dar întotdeauna a făcut orice ca să-mi facă pe plac. Niciodată nu mi-a negat nimic și deobicei îmi dădea bani pe orice îmi dorea inima. Nu era de parcă petrecea prea mult timp acasă. Frank Rossi a fost prea preocupat cu extinderea și menținerea imperiului său imobiliar. Întreprinderile Rossi a fost una dintre dezvoltatorii de top cu proprietăți la nivel mondial. A lăsat pe mama responsabilă cu creșterea fratelui meu și a mea, ceea ce era de tot râsul. 

Când am început gimnastica la trei ani, mama obișnuia să stea la antrenamentele și la competițiile mele. Era vorba doar de aparențe pe atunci, dar eram tânără și nu prea avea de ales. Cu toate acestea, cu cât am crescut, cu atât mai puține eforturi a pus. Cred că ultima competiție la care a venit a fost când aveam doisprezece ani. Mama era deobicei prea ocupată cu munca ei caritabilă sau încercând să-l țină pe fratele meu mai mare, Xavier departe de presă. 

La început, lipsa lor de interes m-a deranjat. Am vrut ca ei să dorească să fie acolo, să mă vadă căzând, sărând și balansând pe bârne. Să mă vadă avansându-mă la un alt nivel sau fac o săritură fără să mă dezechilibrez.  Am tânjit după atenția părinților mei la fel ca toți copii, dar după ani de milogeală, în cele din urmă am renunțat și am învățat să mă adaptez la indiferența lor. În prezent, mama vine foarte rar la antrenamente și niciunul dintre părinții mei nu participă la competițiile mele.  

Acțiunile lor m-au obligat să fiu independentă, lucru pe care am învățat repede să-l prețuiesc. Acestea fiind spuse, refuz să renunț. Nu voi lăsa ca nimic sau nimeni să-mi distrugă obiectivele. 

Nu eram sigură cât de mult timp a trecut când am auzit un ciocănit ușor la ușa mea. Mi-am deschis ochii și am rămas surprinsă de întunericul care mă înconjura. Am auzit un alt ciocănit mai puternic și m-am rugat să nu fie mama. 

-Da? 

-Ana? M-am ușurat la auzul vocii tatălui meu. 

-Pot intra? 

Cu un oftat obosit, m-am așezat pe marginea patului. 

-Intră. 

Tata a deschis ușa, aprinzând lumina în timp ce intra. O privire rapidă la reflexia mea din oglindă de pe peretele alăturat m-a făcut să tresar șocată. Fața mea era umflată de la plâns. Cu părul lipit de față, eram un dezastru. 

M-am uitat la tatăl meu, încercând să mă acomodez la lumină, am văzut tristețea din ochii lui. Era evident că regreta decizia lui și felul în care a reacționat. Ultima oară când l-am văzut, era îmbrăcat într-o cămașă curată, călcată, și cu cravată. Acum cravata a dispărut, câteva nasturi erau desfăcute și mânecile erau suflecate. Era dezordonat și obosit și știam că eu eram motivul. M-am comportat ca o răsfățată și m-am certat cu el, lucru de care mereu m-am abținut. Deobicei, fratele meu a cauzat probleme părinților mei, nu eu.  

-Da, tată? Am încercat să destind atmosfera. Un zâmbet blând i-a încântat fața. Eram fata lui tata și știa asta. 

-Pot să stau cu tine? Am dat din cap și el s-a așezat lângă mine, salteaua mișcându-se puțin. Mi-a dat părul încurcat de o parte de pe obraz și m-a privit cu atenție. 

-Arăți de parcă ai fi plâns, ceea ce poate însemna că eu sunt vinovat. 

Mi-am strâns buzele și am aruncat privirea în jos. 

-S-ar putea să fi plâns. 

-Îmi cer scuze, scumpo. A pus mâna obosită peste față. În legătură cu gimnastica… 

-Da? 

-Ascultă, nu e că nu vreau să faci asta dar nu vreau să te muți atât de departe de una singură. Ești încă prea tânără și lumea este un loc periculos. Dacă ți se întâmplă ceva? Nu aș putea ajunge la tine suficient de rapid. 

Vocea mi s-a înmuiat auzind îngrijorarea lui.  

-Tată, mereu călătorești cu serviciul. Cuvintele mele l-au făcut să tresară și instant, m-am simțit teribil că am menționat asta. Dar era adevărul și trebuia sa-mi spun punctul meu de vedere. 

-Care ar fi diferența? 

Și-a trecut mâna prin părul ușor încărunțit. 

-Ai dreptate. Călătoresc mult din cauza serviciului și îmi pare rău că nu sunt suficient de mult prin preajmă dar diferența e că eu sunt un adult cu experiență și tu nu ești. 

M-am gârbovit înfrântă. 

-Știu. Speram doar că o să te gândești puțin. Nu e ca și cum aș fi complet singură. Aș locui într-un apartament comun cu supraveghetoare și alte gimnaste.  

-Dar nu ar fi mama ta, totuși. Nici măcar nu cunosc pe femeile alea, Adrianna. Tu ești fiica mea, nu pot avea încredere în ei. 

Îi arunc o privire serioasă.  

-Tată, amândoi știm că mama nu este genul de mamă care ar face așa ceva pentru mine.   

Genul ăla de mamă care ar da și ar face orice ca să vadă pe copii ei prosperând. Joy Rossi avea lucruri mai importante în agenda ei.  

Tata a oftat.  

-Ai susținut un bun argument și m-am gândit la el.  

M-am animat.  

-S-ar putea să am un compromis. Am un partener de afaceri pe Coasta de Vest care se întâmplă să fie un antrenor de gimnastică. Lasă-mă să-l sun și să vedem ce spune. 

Am rămas uimită.  

-Coasta de Vest, tată? Mă vei trimite până în California dar nu în New Hampshire? 

-Nu California, Coasta de Vest al Floridei. Cape Coral. Știi, la trei ore de aici? Nu la 2400 de kilometri. 

Am ezitat, strângându-mi buzele.  

-Ai un prieten care e antrenor? Cum de nu știam despre asta? 

-L-ai întâlnit când erai mai tânără, deși probabil nu-ți amintești. A cumpărat câteva imobile de la mine acum mulți ani și de atunci am rămas în legătură. Din când în când, renovăm o casă împreună, sau îmi cere sfaturi imobiliare. Numele lui este Konstantin. 

Numele nu-mi sună cunoscut.  

-Ce nivel antrenează? 

-Asta nu știu. Știu doar că este un fost olimpic rus și se pricepe la ceea ce face. 

Speranța s-a aprins în mine până la punctul în care nu mi-am putut reține zâmbetul. Rușii erau nebuni, antrenamentul lor era și mai nebunesc ceea ce mi-a făcut stomacul să tresară din cauza anxietății. Nu m-aș plânge, accept ce mi se oferă.  

Cerșetorii nu pot fi pretențioși.  

-Nu pot să cred că nu mi-ai spus despre asta mai devreme.  

-Nu a venit vorba despre trecutul lui în tranzacțiile noastre imobiliare. Nu știam că nu ești fericită la actuala ta sală de gimnastică. A contracarat. Dacă mi-ai fi spus că antrenorii tăi nu mai sunt de ajuns, Konstantin ar fi putut interveni mai repede.  

Touché. 

-Când îl vei suna? Poți să-l suni acum? Te rog? 

Entuziasmat, i-am strâns brațul și am sărit în genunchi.  

-Tată! 

A chicotit la nerăbdarea mea, scânteia din ochi revenind. Tata și cu mine avem exact aceeași nuanță de verde a ochilor. Cu el semăn cel mai mult. De la părul meu brunet, nasul îngust și drept și nuanța pielii, eram foarte similari.  Și exact ca tatăl meu, când mă entuziasmez de ceva, ochii îmi capătă o culoare strălucitoare de jad. Deși nu eram sigură de unde provin tonurile de roșu în părul meu și pistruii. 

S-a prefăcut că oftează, mascând un zâmbet.  

-Hai în biroul meu și îl sun.  

-Pe bune? Am țipat. Când a dat din cap, mi-am aruncat brațele în jurul lui și l-am îmbrățișat strâns.  

-Oh, mulțumesc, tată! Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc! 

M-a bătut afectuos pe spate. Am sărit din pat și l-am urmărit îndeaproape. Odată ce ne-am întors în biroul lui, m-am așezat pe un scaun din piele. Mi-am pus mâinile sub coapse ca să nu mă agit în timp ce tatăl meu s-a acomodat.  

Și prin acomodare, vreau să spun că și-a turnat un pahar de whiskey. 

-Bine, amintește-mi din nou la ce nivel ești. Care este obiectivul pe care vrei sa-l atingi? 

M-a invadat o tristețe. Mi-aș fi dorit să știe fără să-l reamintesc. Omul putea scoate douăzeci de tranzacții comerciale diferite din creștetul capului, dar nu putea reține câteva lucruri despre fiica lui.  

-Sunt la nivelul zece dar vreau să fiu testată pentru elită. Află dacă e antrenor de elită și dacă are un program de elită.  

A dat din cap și a format un număr, punând pe difuzor. Telefonul a sunat de câteva ori până ce o voce profundă a răspuns.  

-Allo? 

Am ridicat din sprâncene. A ce? 

-Konstantin, prietene, sunt Frank Rossi. Ce mai faci? 

-Frank, mă bucur să-ți aud vocea. Ești exact omul cu care am vrut să vorbesc de fapt.  

Tata a menționat că este rus și accentul lui tocmai a confirmat.  

-Chiar așa? Sincronizare perfectă atunci. Se întâmplă oare să fi primit cadoul meu de Crăciun? Ți-am trimis o sticlă din vodca mea preferată, ție și iubitei tale frumoase. 

Konstantin a ezitat și a râs ușor.  

-Va trebui să o întreb pe Katja când ajung acasă. Apetitul ei pentru vodcă este la fel de feroce ca și al meu. Sper să nu bea pe toată fără mine. A chicotit, la fel ca și tatăl meu,  

-Mulțumesc anticipat. A fost foarte amabil din partea ta.  

-Katja ce mai face? V-ați decis odată să vă stabiliți? A întrebat tata, învârtindu-și în mână paharul cu wishkey. Oricât de mult aș vrea să aud cum povestește cu prietenul său, eram nerăbdătoare să ajungă la subiect.  

-Ah, nu încă, a răspuns cu un oftat profund.  

-Nu din cauza lipsei ei de încercare. Toate la timpul lor.  

Tata a chicotit și inima mea a început să bată mai rapid din cauza cuvintelor ce urmau să iasă de pe gură 

-Am o întrebare pentru tine. Încă ești antrenor de gimnastică? 

-Amuzant că trebuie să întrebi. Da, sunt și se întâmplă că fi cumpărat Word Cup de la proprietarii anteriori acum aproximativ un an. M-am gândit să-l extind dar voiam expertiza ta dacă ar merita sau nu.  

-Ah… 

Tata a ridicat din sprâncene, cu o sclipire în ochi. Știam privirea aia. A fost șansa lui să se bage în discuție.  

-Sincronizarea chiar este perfectă. Îți mai amintești când mi-as spus că, atunci când fiica mea prețioasă va fi pregătită să schimbe antrenorul, să te sun? 

El a ezitat. Tăcerea a umplut aerul. Inima mi-a stat pe loc.  

-Da.  

-A venit mai devreme la mine și a vrut să se transfere la ceva centru din New Hampshire. Știi vreun centru de gimnastică acolo? 
-Niciunul care ar merita amintit.  

Tata s-a uitat la mine. A ridicat din sprânceană și a zâmbit.  

-Ei bine, ea a spus că e una dintre cele mai bune centre de sport din Coasta de Est. Dar nu-mi pot imagina pe cineva care să fie mai bun decât tine. 

Konstantin a chicotit. 

-Mă flatezi. Habar nu aveam că fiica ta încă se antrenează. Spune-mi, ce nivel are? 

Am ridicat ambele mâini ca să-l reamintesc. 

-Este nivelul zece, dar a spus că sala ei de sport nu are un… 

-Antrenor de elită, am șoptit. 

-Antrenor de elită, ceea ce îmi spune că are nevoie. A spus tata.  

-Tu ești elită? M-am jenat la întrebarea tatălui meu. El nu ar fi elită, ar antrena elita.  

-Am un program de elită și o echipă elită de fete. Câți ani are? 

-Cincisprezece. 

-Hmm. Nu poate fi doar la nivelul zece la cincisprezece ani, este cam în vârstă pentru o elită. Se antrenează pentru facultate acum? 

-Sincer, nu știu ce planuri are sau ce poate face. Știu doar că vrea să se antreneze la un centru de gimnastică de top.  

Asta mi-a rănit inima ca un cuțit înfipt în piept. I-am spus doar cu câteva ore mai devreme care sunt planurile mele pentru viitor.

– În regulă. Și-a dres glasul. Am o cină de afaceri la care trebuie să ajung, pot să te sun mâine dimineață și putem discuta în continuare? 

-Perfect, sună ca un plan. Aștept cu nerăbdare să ne auzim. În timp ce ne ocupăm de asta, putem discuta și despre ideea ta de extindere a noii centre de gimnastică.  

-Chiar mai bine.  

Când tata a închis telefonul, nu m-am simțit mai bine. M-am încruntat. Nu a sunat ca un lucru sigur odată ce a auzit câți ani am. Aproape mi-am dorit să nu fi fost pe difuzor. 

-Nu-ți face griji, scumpo. Nu există nimic pe care eu să nu pot face acum.  

Uncategorized

Rubrică nouă

Bună dragilor, săptămâna aceasta o să inaugurez o nouă rubrică intitulat ”Primul capitol” .

În fiecare zi de marți, o să apară pe blog primul capitol al unor cărți care au apărut sau nu în limba română. La cele care nu au apărut la noi, primul capitol va fi tradusă de mine așa că dacă veți doriți să-l preluați, vă rog să specificați sursa.

Sper să vă placă nouă rubrică și sper să vă tentez și pe voi să citiți unele dintre cărțile prezentate.

Uncategorized

Ecranizarea seriei Landry de V.C. Andrews

Se pare că ecranizările după romanele lui V.C. Andrews se bucură de succes pentru că și în acest an vom avea parte de o nouă ecranizare, de data aceasta a seriei Landry, formată din cinci volume.

Lifetime ne-a adus deja ecranizările pentru Florile de la mansardă, serie apărută integral și la noi la editura Litera, și ecranizarea seriei Casteel.

Eu am văzut toate ecranizările apărute până acum și mi-au plăcut tare mult așa că acum aștept cu nerăbdare și filmele după cărțile din seria Landry.

Romanele lui V.C. Andrews au devenit atât de celebre încât, după moartea autoarei, a fost angajat un scriitor fantomă,  Andrew Neiderman ca să scrie în continuare cărți sub numele ei.

Seria Landry a apărut în anii 90 și este scrisă integral de  Andrew Neiderman.

Premiera filmelor va avea loc în luna martie 2021

Seria o are în prim plan pe Ruby Landry, născută în Louisiana și crescută de bunica ei iubitoare, Catherine. Ruby este plină de speranță și îndrăgostită de iubitul ei din liceu, Paul Tate, însă nu poate să-și ia gândul de la misteriosul ei tată și de la moartea mamei sale. În timp ce secrete de familie încep să se dezvăluie iar părinții lui Paul îi interzic să se mai întâlnească, moartea bunicii ei este ultima lovitură care o lasă devastată. Forțată să fugă în New Orleans, încearcă să-și caute tatăl, care este unul dintre cei mai bogați oameni din oraș, în timp ce încă se agață de amintirile cu Paul și de iubirea lor interzisă.

Uncategorized

2020 în cărți

Anul 2020 a fost un an ciudat, greu şi foarte depresiv, cel puţin pentru mine dar pot să spun că a fost un an foarte bun în materie de cărţi.

A fost primul an în care am reuşit să termin challenge-ul (provocarea) de pe Goodreads ceea ce mă bucură foarte tare. La începutul anului mi-am propus să citesc 50 de cărți și ulterior, am modificat la 60, dar se pare că pandemia m-a ajutat să-mi întrec acest obiectiv și am reușit să citesc în total 210 cărți. YEY!

Dacă 2020 a fost așa cum a fost, sper ca 2021 să fie un an mai bun, mai bogat și mai prosper și desigur plin de multe cărți.

Aici puteți vedea care au fost cărțile pe care le-am citit în anul 2020 https://www.goodreads.com/user/year_in_books/2020/4327467

Cărțile de 5 stele pentru mine au fost acestea👇

Aștept în comentarii să-mi spuneți câte cărți ați reușit să citiți în acest an și care a fost cartea sau cărțile voastre favorite. 😉😊

Uncategorized

Un an de absență

Exact pe această dată anul trecut, am scris ultima postare pe blog. Pe atunci, nu știam că o să iau o pauză atât de îndelungată și nu știam dacă voi reveni vreodată. Dar după această absență, am decis că meritați măcar o explicație de ce am dispărut așa din senin.
În primul rând simțeam că aveam nevoie de o pauză de tot ce ține blog și scris, m-am lăsat copleșită de unele evenimente din viața mea care s-au întâmplat în decursul anului 2019 și care a continuat și în anul actual.

Am avut probleme de sănătate care m-au stors total de energie și într-un final, am fost diagnosticată de o boală care mi-a dat toată viața peste cap aşa că m-am îndepărtat de tot ce ține blogosferă și rețele de socializare. Voiam să-mi dedic timp pentru mine și să reflectez asupra unor lucruri.

Faptul că m-am depărtat de toate astea, mi-a lăsat mai mult timp de citit. Aveam în bucket list să termin măcar o dată Reading challenge-ul pe Goodreads așa că anul acesta m-am motivat și am reușit să-l termin, chiar și să-l întrec ceea ce mă bucură foarte mult.

În ultima vreme m-am gândit foarte mult dacă să revin pe blog sau nu și încă nu știu sigur, dar aș vrea foarte mult. Ceea ce știu e că am vrut să fac această postare, mai ales că anul acesta, în luna august am împlinit 10 ani de când sunt în această comunitate și de când am înființat blogul.

Am primit mai multe mesaje în care m-ați întrebat dacă mai revin pe blog, sau ce mi s-a întâmplat și aș vrea să vă mulțumesc pentru ele. Am de gând să revin, mi-e dor să interacționez cu voi și cu toți oamenii minunați din această comunitate. Nu știu în ce formă o să revin, dacă o să am timpul și energia necesară să postez recenzii sau doar să fiu activă pe pagina de facebook și instagram, dar aș vrea să știți că o să fac tot posibilul să fiu din nou alături de voi.

Vă mulțumesc din nou că ați fost și sunteți în continuare alături de mine.

Vă pup,

Simo

Corint · Uncategorized

Gaudeamus 2019 – Editura Corint

În perioada 20-24 noiembrie, Editura Corint va fi prezentă la cea de-a XXVI-a ediție a Târgului de Carte Gaudeamus Radio România.

editura-corint-mica

Anul acesta, Grupul Editorial Corint împlinește 25 de ani de când aduce bucurie în bibliotecile românilor și vă așteaptă în Pavilionul B2 Romexpo, cu reduceri de până la 70% la titlurile portofoliului. Pentru cei mai pasionați cititori avem noutăți editoriale la toate colecțiile: Corint Junior, Corint Istorie, Leda Edge, Corint Future, Istorii urbane și Descoperă China.

Unul dintre cele mai importante momente ale târgului îl reprezintă vizita lui Jamie Susskind, autorul volumului „Politica viitorului”, colecția Corint Future. Lansarea cărții lui va avea loc sâmbătă, 23 noiembrie, ora 13:00, la standul Corint, alături de robotul 3-5CU (Escu), pe care îl puteți cunoaște înainte de lansare.

O carte bună se savurează în compania unei cafele aromate, iar pentru asta Kurukahveci Mehmet Efendi este alături de noi pe tot parcursul târgului cu degustare de cafea. La această ediție avem multe surprize pentru cititorii noștri: prăjituri cu răvașe pentru titlurile colecției Descoperă China, sacoșe de pânză pentru bestselleruri, pastă de dinți de la Catena pentru cel mai căutat titlu din colecția Povești ilustrate („Până și monștrii se spală pe dinți”) și câte un pachet de cafea care completează titlul „Povestea cafelei turcești”. Pe lângă noutăți, am pregătit ateliere zilnice pentru copii, lectură pe roluri dar și invitați de marcă, pe care îi puteți descoperi în programul de mai jos:

Miercuri, 20 noiembrie

11:00 – Dinți curați, zâmbete frumoase! Jocuri și animație pentru copii pornind de la cartea „Până și monștrii se spală pe dinți”, colecția Povești ilustrate, Corint Junior

15:00 – lansare de carte: „Lumea Majestății Sale”, volum jubiliar coordonat de Alexandru Muraru și Daniel Șandru, cu participarea Alteței Sale Regale Principele Radu, a actriței Oana Pellea și a istoricului Filip-Lucian Iorga (spațiul de evenimente „Mircea Nedelciu”)

Joi, 21 noiembrie

12:00 – lansare de carte și Incubator de lectură: „Miracolele Mirandei” de Siobhán Parkinson, Corint Junior. Participă: Patrick Coleman (Ambasada Irlandei), Svetlana Cârstean și Ana Maria Sandu.

15:00 – lansare de carte: „24 martie. Cronica infernului kosovar. Povestire. jurnal, meditație” de Fehmi Ajvazi. Participă: Arlinda Morava, Daniela Busa și Marius Dobrescu

17:00 – lansare de carte: „Ultimele convorbiri cu Regele Mihai I” de Bogdan Șerban-Iancu, în prezența autorului. Alături de autor va fi jurnalistul Ion M. Ioniță.

Vineri, 22 noiembrie

12:00 – lansare de carte: „Povestea norocoasei Ruth” de Ruth Behar, colecția Smart Age, Corint Junior. Participă Maia Morgenstern și George Gîlea (Radio România Cultural).

15:00 – lansare de carte: „Povestea cafelei turcești” de M. Sabri Koz și Kemalettin Kuzucu. Proiect sprijinit de brandul de cafea turcească Kurukahveci Mehmet Efendi. Participă Gheorghe Florescu și Bedros Horasangian.

17:00 – lansarea colecției „Descoperă China” și a ultimei cărți din cadrul acesteia „Educația chineză azi” de Zhu Yongxin. Participă Guo Xiaoming (Renmin University Press), Xi Lei (Ambasada Republicii Populare Chineze), Luminița Bălan, Marina Almășan, Constantin Lupeanu.

Sâmbătă, 23 noiembrie

11:00 – lansare de carte și lectură pe roluri: „Malamander” de Thomas Taylor, colecția Aventură și mister, Corint Junior. Participă Nicoleta Dascălu, Cătălin Strat și actorii Ana Maria Bercu și Marius Ursu.

13:00 – lansare de carte în prezența autorului britanic Jamie Susskind: „Politica viitorului. Tehnologia digitală și societatea”, colecția Corint Future. Alături de autor vor fi jurnalistul Ion M. Ioniță și Ada Roseti, coordonatoarea colecției Corint Future. Evenimentul are loc în limba engleză, cu sistem tehnologic de traducere simultană pentru public.

14:30 – lansare de carte și sesiune de autografe: „Maria Tănase. Artista, omul, legenda” de Stejărel Olaru, colecția Corint Istorie Autori Români. Participă: Stejărel Olaru, Dan C. Mihăilescu, Iuliana Tudor, Cătălin Striblea.

Duminică, 24 noiembrie

11:00 – Cărți noi și fabuloase în colecția Smart Age, Corint Junior, prezentate de Cătălin Striblea și Cătălin Strat.

13:00 – lansare de carte: „Aventuri în Țara Trolilor. Jurnal de călătorie în Norvegia” de Marina Almășan. Participă: Adrian Artene, Monica Pop, Eugen Cristea, Iuliana Marciuc, Mihai Pocorschi, Diana Iovanovici Șoșoacă.

16:00 – lansare de carte și sesiune de autografe: „Marele incendiator. Cronica unui fapt divers” de Stelian Tănase (spatiul de evenimente „Mircea Nedelciu”). Participă: Stelian Tănase, Adrian Pârvu, Cristian Teodorescu, Bedros Horasangian.

leda edge · recenzie · Uncategorized

Recenzie: Tinerele Elite de Marie Lu

Tinerele Elite, primul volum din trilogia omonimă de Marie Lu

young elite5*carte oferită de editura Leda Edge pentru recenzie. images

Descriere oficială:

Signorina Adelina Amouteru este unul dintre puținii copii care au supraviețuit îngrozitoarei febre a sângelui, molima care a ucis mai bine de o treime din populația Kenetterei. Cei rămași au fost însemnați în cele mai stranii moduri și au căpătat puteri atât de mari și neobișnuite, încât oamenii au început să îi considere făpturi din altă lume. Pentru unii sunt adevărați demoni, monștri aducători ai nenorocului, malfetto, iar pentru alții, preaiubiți copii ai zeilor, Tinere Elite…

Recenzie:

Nu ştiu dacă știți, dar eu sunt o mare fană a autoarei încă de pe vremea când am citit Legenda. De când a apărut această carte, voiam să o citesc dar mereu a intervenit ceva și nu am reușit. Când am aflat că Leda Edge va publica trilogia, literalmente țopăiam prin casă.

Autoarea de data aceasta nu ne călăuzește într-o lume distopică ci ne ducă într-o perioadă care seamănă cu renașterea Italiană.young elite

O molimă a ucis o treime din populație, O parte din cei care au supraviețuit, au suferit schimbări majore. Înfățișarea lor s-a schimbat și au dobândit abilități speciale așa că au devenit niște ține care trebuie neapărat capturați.

Protagonista noastră, Adelina, este una dintre supraviețuitoare așa că este nevoită să fugă de acasă și ala se întâlnește cu membrii a Tinerelor elite. Un grup similar cu cei din filmul X-Men, care încearcă să supraviețuiască și care par că se pregătesc de ceva.

M-a prins foarte tare diversitatea personajelor. Aici nimeni nu este ceea ce pare a fi, nu ne dăm seama cine este rău sau bun. Cei intitulați drept buni, ne pot surprinde în mod plăcut sau mai puțin plăcut și asta e valabil și pentru personajele despre care am crezut că sunt negative.young elite 3

Mi-a plăcut foarte mult Adelina. Nu este o fată tipică, întunericul izvorăște în sufletul ei, bine, asta s-ar putea explica și din cauza destinului ei mizerabil, dar aici e mult mai mult de atât. Nu este frumusețea obișnuită din basme pentru care bărbații ar distruge orașe, așa cum suntem deja obișnuiți în cărțile YA. Din cauza molimei, a pierdut un ochi, are o cicatrice pe față și culoarea părului ei o dă instant de gol că este o supraviețuitoare și ca atare, poate fi executată.

Și restul echipei m-au prins încă de la început.

Enzo este conducătorul echipei și este foarte greu de citit. Obiectivele lui aflăm destul de repede dar de ce se apropie de Adelina este un mister.

Raffaele care nu este sigur că Adelina este ceea ce pare a fi… sau Teren care pare un personaj important pentru că devine și el un narator al poveștii și despre acre nu mi-am dat încă seama dacă este un personaj negativ sau nu.elite

Autoarea nu a exagerat cu descrierea lumii așa că nu aflăm încă prea multe despre construcția lumii, dar personajele sunt foarte bine conturate și a dat fiecăruia un aer de mister care face întreaga poveste atât de specială.

Nici nu știu cum să vă vorbesc despre final fără să vă dau spoilere, vă spun doar atât că autoarea a îndrăznit să facă ceva ce nu mulți autori ar fi avut curajul să facă, darămite chiar în primul volum al seriei. Eu am fost atât de surprinsă încât am citit de două ori acea parte ca să fiu sigură că am citit bine.

Așadar, dacă doriți o carte care să vă surprindă, cu o acțiune alertă, cu personaje misterioase și cu o lume care are mult potențial, cred că ați găsit cartea perfectă.

Punctaj: 5/5

Date:
Titlu original: The Young Elites (The Young Elites #1)
Autor: Marie Lu
Editura: Leda Edge, imprint al editurii Corint
Pagini: 368
Uncategorized

Top 5 serii nefinalizate

Cu toții avem serii de care ne pare rău că nu au fost publicate până la ultimul volum. Din păcate, editura nu are mereu posibilitatea să continue unele serii începute și astfel, cititorii rămân cu ele nefinalizate sau cei are știu engleză, decid să le continue așa.

Și la noi în țară există multe serii care nu sunt finalizare și de care mie personal îmi pare foarte rău pentru cu unele le-am adorat.

Am încercat să aleg doar 5 serii care mie mi-au plăcut foarte mult și de care îmi pare foarte rău că au rămas nefinalizate.

  1. Seria MacKayla Lane de Karen Marie Moning febra
  • Primul volum a apărut la editura Leda în anul 2014 însă din păcate, nu am mai avut parte de traducerile continuărilor.
  • Seria are în total 10 volume apărute și în 2020 urmează să apară al 11-lea volum.
  • febra1-horz

2.  Seria Lupii din Mercy Falls de Maggie Stiefvater

lupii-horz

  • Primele două volume din serie au fost publicate de editura Rao în anul 2011 respectiv 2012.
  • Seria are în total 4 volume.
  • lupii1-horz

3. Dilogia Angelologia de Danielle Trussoni

angel

  • Primul volum a apărut în 2010 la editura Litera.
  • Seria cuprinde doar două volume, deci mai era doar un singur volum de publicat.
  • angel1-horz

4. Seria Micuțele mincinoase de Sara Shepard

micutele-mincinoase-horz

  • La noi în țară au apărut doar 4 volume din serie, între anii 2011-2012 la editura Leda.
  • Seria are în total 16 volume.
  • pll1-horz-vert

5. Sânge Albastru de Melissa de la Cruz

sange1-horz

  • Primele 4 volume din serie au apărut la editura Leda între anii 2010-2013.
  • Seria are în total 7 volume.
  • bb1-horz
Editura Trei · recenzie · Uncategorized

Recenzie: Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnès Martin-Lugand

Oamenii fericiți citesc și beau cafea, primul volum din seria omonimă de Agnès Martin-Lugand

oameniiDescriere oficială:

A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul.
Povestea lui Diane începe în mod brutal cu moartea soțului și a fetiței sale, eveniment care o aruncă în cea mai cumplită depresie. Totul se oprește în loc, în afară de inima ei, care continuă să bată. Cu încăpățânare. Dureros. Zadarnic.
Când cel mai bun prieten și asociat în mica afacere cu o cafenea literară la Paris, Felix, îi propune o călătorie ca început pentru o nouă viață, Diane alege să îndeplinească o mai veche dorință a fostului ei soț și se refugiază departe de lume, într-o mică așezare din Irlanda.
O întâlnire neașteptată cu un bărbat taciturn o face pe Diane să vadă din nou lumea cu încredere și cu forță regăsită.

Recenzie:

Dacă nu ar fi fost clubul de lectură, nu cred că aș fi citit această carte. Am văzut-o prin grupuri însă nu m-a prins descrierea suficient de mult încât să mă facă să o citesc, deși titlul mi s-a părut destul de interesant. 

Diane este personajul principal și care într-o singură zi, își pierde soțul și fiica într-un accident cumplit. Lumea ei este dată peste cap și acum trebuie să facă față durerii și singurătății. 

Cartea mi-a plăcut oarecum însă a avut și multe scene care m-au deranjat cumplit. Deși este o carte care ne prezintă durerea pierderii persoanelor iubite, autoarea nu a reușit să-mi transmită nimic. Stilul de scrierea mi s-a părut prea simplă și pe alocuri prea grăbită, și de aceea unele scene mi s-au părut plate și lipsite de viață. oamenii1

Am înțeles suferința lui Diane însă tot nu m-a împiedicat să mă enerveze. Ea se refugiază în Islanda, ca să treacă peste durere. Aici, se întâlnește cu persoane noi care, încetul cu încetul reușesc să-i aline suferința și să vadă lumina de la capătul tunelului.  

Mi-a plăcut prima parte a poveștii, întregul proces de doliu și depresie și mi-a plăcut și ideea de refugiere într-un loc nou, ca să-și regăsească pacea interioară și să treacă peste pierderile suferite dar nu mi-a plăcut faptul că îndată ce a apărut un bărbat în peisaj, Diane a început să se comporte diferite, ca o adolescentă. Acest lucru mi-a s-a părut că autoarea vrea să dea impresia că avem nevoie de un bărbat ca să trecem peste greutățile vieții și acest aspect nu mi-a plăcut deloc… 

Cum ziceam, apare și un tip în peisaj, altfel nu se putea….Edward este tipicul bad boy, misterios, neînțeles de nimeni. Mie nu mi-a plăcut de el, comportamentul lui mi s-a părut imatur și destul de enervant, dar cred să se potrivește destul de bine cu Diane.    

Personajele secundare mi-au plăcut foarte mult, poate chiar mai mult decât personajele principale. oamenii 3

Cartea este destul de scurtă și se citește foarte ușor, eu nici nu am realizat că am citit toată cartea decât atunci când am fost la ultima pagină și atunci am realizat că există și o continuare a poveștii. 

Deși a avut multe aspecte care m-au deranjat, cartea poate fi o lectură perfectă atunci când căutăm o carte scurtă, ușoară de citit , fără prea multe complicații.  

Punctaj: 3/5

Date:
Titlu original: Les gens heureux lisent et boivent du café
Autor: Agnès Martin-Lugand
Editura: Trei
Pagini: 176
Distopii · leda edge · recenzie · Uncategorized

Recenzie: Birdbox de Josh Malerman

Birdbox, primul volum din seria omonimă de Josh Malerman. 

Carte oferită de Leda Edge.images

Screenshot_20190925_120526Descriere oficială:

Malorie își crește copiii așa cum poate: cu ușile-ncuiate, draperiile trase și toate ferestrele acoperite cu saltele, să nu poată pătrunde nicio rază de lumină. Să nu poată zări ce este afară. Să nu poată desluși inamicul invizibil care a pus stăpânire pe întreaga lume și care îi transformă pe toți cei care-l privesc în criminali violenți și, în cele din urmă, în sinucigași.

Cei mici dorm încă, dar, în curând, va fi silită să-i trezească și să-i lege la ochi.

Astăzi vor risca totul. Astăzi trebuie să iasă neapărat din casă. Să plece, orbește, într-o călătorie de care depinde supraviețuirea lor.

Bird Box: Orbește este un thriller psihologic atât de bine scris, încât amintirea sa te va bântui de-a dreptul mult timp după ce îl vei fi terminat de citit.

Recenzie:

Cartea aceasta, a fost cea mai hype-uită carte lunile astea, practic, am dat de ea peste tot, Facebook-ul a început chiar să-mi recomande și ecranizarea de pe Netflix. 

În cele din urmă, am ajuns și eu la ea. Știam deja oarecum despre ce este vorba pentru că am vizionat trailerul ecranizării, dar știți cum se zice, cartea este mereu diferită.   

Povestea începe la patru ani după ce lumea a fost invadată de ceva care îi face pe oameni să înnebunească și să devină violenți, și după aceea, să se sinucidă.  birdbox2

Malorie este personajul nostru principal și naratoarea poveștii, prin ochii ei vedem cum lumea se schimbă și avem parte de flashback-uri despre începutul dezastrului. Ea află că este însărcinată exact în momentul în care lumea este dată peste cap. Singură, cu un copil în pântec, fără să știe cu ce se înfruntă, pornește în căutarea ajutorului. 

După patru ani, în care a luptat pentru supraviețuire împreună cu copii ei, Malorie pornește iar la drum, căutând un loc mai sigur. 

Sunt fană a cărților distopice și post-apocaliptice și cartea aceasta m-a surprins în mod plăcut însă m-a și dezamăgit oarecum. 

Mi-a plăcut faptul că se axează pe lume și pe supraviețuire, ne prezintă ororile unei lumi distopice fără să cosmetizeze și să încarce cu chestii inutile și povești de dragoste lacrimogene. Unele scene pot fi descrise drept horror datorită explicității lor, A reușit să-mi transmită acea senzație de frică și neputință, care au simțit și personajele.  Am încercat să mă pun în locul lor, și mi-am imaginat cum ar fi să merg pe străzi necunoscute, legată la ochi știind că ceva este afară, la pândă și așteaptă să deschid ochii și să mă atace. Cred că nu aș rezita prea mult dar probabil depinde totuși de situație și de instinctul de supraviețuire. Screenshot_20190925_120632

Din păcate nu am aflat de ce lumea a fost atacată și nici ce anume l-a atacat. Acest lucru nu prea mi-a plăcut deși tocmai acest lucru a dat un aer misterios al poveștii și cred că această carte a deschis ușa către un întreg univers și acum depinde doar de autor dacă va mai dezvolta această lume. Eu cred că are mult potențial. 

Dar să ne întoarcem la creaturile care au atacat lumea, cum ziceam, nu aflăm concret ce sunt însă oricine îi privește, înnebunesc și fac lucruri cumplite și după aceea, se sinucid. La un moment dat, în carte, ne este descrisă oarecum ”creatura” așa că primim cât de cât niște informații, la fel și de la Gary, un personaj misterios care m-a intrigat și despre care mi-ar fi plăcut să aflăm mai multe. 

Această ediție a cărții conține și o mică povestire intitulat „Bobby bate la ușă”. Această povestire are ca narator pe Bobby, un adolescent de 13 ani care s-a refugiat în pădure după ce lumea a fost atacată. A reușit să supraviețuiască, singur într-un cort în pădure, lângă o cabană în care locuiesc niște oameni pe care el nu îi cunoaște dar pe care le-a pândit mai mereu de când s-a instalat acolo. Acum când lucrurile încep să devină mult mai periculoase, el vrea să se arate și să bată la ușa străinilor.  

Povestea lui Bobby mi-a plăcut și a făcut ca această lume să fie și mai înfiorătore decât am crezut inițial, la fel ca și în povestea lui Malorie, și povestea lui Bobby are niște scene de-a dreptul îngrozitoare și întunecate. birdbox

Această lume creată de autor este întunecată și terifiantă, exact ca o distopie bine reușită. Dacă doriți să aflați ce se întâmplă cu Malorie, care a plecat legată la ochii împreună cu copii, spre un loc mai sigur, sau dacă Bobby va avea curajul să bată la ușă, vă invit să citiți cartea.  

 Punctaj: 4/5

Date:
Titlu original: Birdbox
Autor: Josh Malerman
Editura: Leda Edge, imprint al editurii Corint
Pagini: 352