Grădina secretă de Johanna Basford – păreri

20160417_190027Acum vreo doi ani, a început febra cărților de colorat pentru adulți. Intram pe net și efectiv, peste tot vedeam o astfel de carte. Am fost și eu prinsă în hype-ul lor așa că era  „musai” să încerc și eu una, iar când editura Litera mi-a dat posibilitatea să încerc Grădina secretă de Johanna Basford, eram super, mega fericită.  Îndată ce am deschis cartea, am fost copleșită de frumusețea imaginilor din interior. Unele foarte elaborate, altele mai simple, am decis să încerc mai întâi să colorez prima pagină, care conține doar câteva floricele, în așa fel, am testat hârtia și mi-am făcut o idee ca ce creioane să folosesc pentru imaginile mai elaborate.21754169_1491110847632095_853299602_n

Hârtia este de calitate însă nu aș recomanda să folosiți carioci pe bază de alcool deoarece riscați să lase urme pe verso. Eu am folosit doar creioane și finelinere și sunt destul de mulțumită de rezultat.

21586329_1491111194298727_937598834_n

Creioanele cele mai des folosite au fost de la Maped, Faber Castell, K-Classic și unele creioane din Auchan. Pot să zic că cele din Auchan se comportă foarte bine pe acest tip de hârtie și se pot amesteca foarte bine cu cele de la Maped.

Am văzut că unele persoane folosesc și acuarele însă eu nu am îndrăznit să le folosesc, mi-a fost frică să nu deteriorez hârtia.21763617_1491110807632099_585282941_n

Imaginile sunt foarte variate, avem desene mai ample și mai elaborate, care necesită timp și multă răbdare dacă vrem să iasă ceva spectaculos dar și desene mai ușor de colorat. 21586383_1491111160965397_1919440275_n-horz

Avem și pagini cu jocuri. Unele desene ne provoacă să punem talentul la desen la contribuție și să umplem paginile cu animale și flori.

Când colorez, nici nu observ cum trece timpul, chiar te relaxează și te face să uiți chiar și pentru câteva minute sau ore, de stres și de probleme. Coloratul te bine dispune și te ajută să fii mai creativ așa că de ce doar copii să coloreze nu?

Desenul la care lucrez acum este aceasta, necesită puțin timp însă sunt sigură că voi termina foarte curând. 22854684_1530273347049178_289654122_n

Dacă vreți să urmăriți în continuare ce desene mai colorez, puteți să o faceți pe pagina de facebook a blogului. 🙂

Anunțuri

Recenzie: Magonia de Maria Dahvana Headley

Magonia, primul volum din dilogia omonimă de Maria Dahvana Headley

13320007_531802407002952_3982979281580487848_n*Carte oferită de editura Leda Edge pentru recenzie.descărcare (1)

Descriere oficială:

Încă de când era mică, Aza suferă de o boală misterioasă de plamâni, din cauza căreia îi este tot mai greu să respire, să vorbească – să trăiască. Tot ce pot doctorii să facă e să îi dea medicamente și să spere că reușesc să o mențină în viață. Așa că atunci când Aza vede o corabie în cer, familia ei consideră că e vorba de un efect secundar nemilos al pastilelor. Dar Aza e sigură că nu e o halucinație. Poate să audă pe cineva de pe vas strigându-i numele.

Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care întotdeauna a fost alături de ea. Jason, pentru care ea ar putea avea niște sentimente mai mult decât prietenești. Dar înainte ca Aza să se gândească mai bine la asta, ceva groaznic se întâmpla.

Boala o doboară.

Aza pleacă din această lume. Și ajunge într-alta.

MAGONIA

Deasupra norilor, pe un tarâm al corabiilor, Aza nu mai este făptura slabă, pe moarte, de dinainte. În Magonia, ea poate respire pentru prima data. Mai mult, are o putere imensă, pe care o poate folosi pentru a schimba lumea. Căci Magonia și Pământul sunt în pragul războiului, iar soarta întregii omeniri stă în mâinile Azei – inclusiv soarta băiatului pe care îl iubește. Încotro se va îndrepta loialitatea ei?

Recenzie:

Nici nu știu de unde să încep, deoarece încă sunt sub influența a tot ceea ce am citit.
Am știut despre această carte încă de când a apărut în state și plănuiam să o citesc deoarece, după descriere, părea ceva nou și original, și chiar căutam ceva asemănător. Deși o aveam în fruntea listei de „to read”, nu am reușit decât acum să o lecturez.
Avem dreptate, chiar este o poveste originală, cel puțin, eu nu am mai citit nimic asemănător, autoarea are foarte multă imaginație de a reușit să creeze o astfel de poveste.
Nu zic că este o capodoperă însă are acel ceva care te prinde. Trebuie să-ți lași deoparte ideea de realism deoarece pășim într-o lume în care totul este posibil, o lume fermecătoare și nemaiîntâlnită care m-a capturat din plin.847e13a2e371a2f3c89e231e71a3a65e

La început mi-a fost puțin greu să intru în poveste deoarece mi se părea totul absurd și fără sens însă, cum am menționat mai sus, trebuia să nu mai privesc cartea ca un roman realist, ci să-mi las imaginația să-și ia avânt și să privesc totul cu o nouă perspectiva. Da, există corăbii care navighează deasupra norilor, și ce dacă? nu e cel mai tare lucru?
Avem multe personaje dar întreaga poveste se învârte în jurul Azei. O adolescentă care și-a trăit întreaga viață în spitale, suferind de o boală misterioasă de care nimeni nu a mai auzit.

M-a plăcut de Aza, mi s-a părut puternică și nu s-a dat înapoi atunci când trebuia să lupte pentru cei dragi.
Jason, prietenul Azei, mi s-a părut un personaj plăcut, dar ciudat. Nu am reușit să înțeleg unele lucruri despre el, și mi s-a părut absurd și mai multe lucruri.

Cartea mi s-a părut cea mai bizară lectură citită până acum, dar într-un sens bun. Autoarea combină diferite genuri cu ușurință, fără să-i pese de nimic și într-un final a ieși ceva spectaculos.
Narațiunea este împărțită în două…sau mai bine zis, în trei, Jason, Aza cea veche și ….Aza cea nouă. Cei care au citit cartea, cred că știu despre ce-i vorba, nu vreau să dau spoilere.
Finalul volumului a fost destul de surprinzătoare și avem parte și de un mic cliffhanger, cât să facă pe cititor să dorească să citească următorul volum.

Magonia este o poveste ciudată, unică și originală, despre o fată carte pornește într-o aventură extraordinară, descoperind o nouă lume, dar mai ales, descoperindu-se pe sine.

Punctaj: 4/5

Date:
Titlu original: Magonia
Autor: Maria Dahvana Headley
Editura Leda Edge
Pagini: 304

Recenzie: Amalia de Liza Karan

2*Carte oferită de autoarea Liza Karan.

Descriere oficială: 

Amalia este o adolescentă care se îndrăgostește nebunește de Zain, un bărbat mai în vârstă, de cultură și religie diferite de ale ei. Și, când dragostea lor reușește să se ridice mai presus de convingerile fiecăruia, un secret bine păstrat iese la iveală și e pe punctul de a o ruina.

 

Recenzie:

Această carte am primit-o acum ceva vreme și spre rușinea mea, am uitat de ea. Știu, știu, cum pot să uit de o carte. dar uitați că s-a întâmplat și asta.
Dar îndată ce am găsit-o, m-am și apucat de ea.

Am eu o chestie cu cărțile romance, întotdeauna mi se par siropoase și enervante însă cartea asta m-a surprins în mod plăcut. Autoarea e creat o poveste foarte realistă, nu sunt vampiri, prinți sau viruși mortali, sunt doar doi oameni care trăiesc în Bucureștiul zilelor noastre, care se întâlnesc și se îndrăgostesc. Cartea ne spune povestea lor și cum, cu trecerea timpului, o relație se poate deteriorarea sau chiar să devină mai puternică.429153_272305756228678_481689988_n

O avem pe Amalia, o adolescentă de 17 ani care într-o zi, o întâlnește pe Zain, un arab trecut de ceva vreme de vârsta adolescenței. Însă în ciudata tuturor, cei doi se îndrăgostesc și încep o relație.
La început totul pare roz și strălucitor, dar ca în orice relație, întotdeauna vine un moment în care apar probleme și greutăți.
Mi-a plăcut foarte mult realismul din poveste, la fel și personajele. Amalia își începe viața sub ochii cititorului, și suntem martori și la maturizarea ei, odată cu trecerea anilor. Deși au fost momente în care mi s-a părut că se comportă prostește dar am realizat că toți oamenii fac prostii când devin prinși în tornada sentimentelor și a iubirii.

Zain nu mi-a plăcut. Mai mult, am ajuns să-l urăsc puțin. Recunosc, părea îndrăgostit de ea dar eu încă tot nu-mi dau seamă dacă era o iubire adevărată sau o iubire obsesivă. Comportamentul lui m-a enervat la culme, deși era un bărbat în toată firea, uneori se comporta ca un copil mic și se bosumfla din orice. Mi s-a părut egoist și la un moment dat, am realizat că nu-l merita pe Amalia. Totul este permis în numele iubirii, cel puțin așa se zice, dar putem numi iubire punctul acela în care doar rănești persoana pe care cică, o iubești?
Acțiunea, după cum am zis, se lungește pe parcursul a mai mulți ani. Acest lucru mi-a plăcut. Mi-a plăcut și stilul autoarei, nu se complică cu citate lungi și fără sens, ci ne pune pe tavă o poveste ușor de citit, care iți stârnește curiozitatea începând de la prima pagină.
Finalul mi-a plăcut, cel puțin până la momentul acelei întâlniri în parc. Eram gen „de ce trebuia să fie așa?” dar nu pot să zic că mi-a displăcut, nu vreau să intru în spoilere așa că mai bine mă opresc aici.

Amalia este un roman despre iubire și maturizare, emoționant și melancolic, o carte încărcată cu emoții și trăiri. Dacă vă plac cărțile romantice atunci, vă recomand să puneți mânuțele pe această carte, mai ales că este scrisă de un autor român.

Punctaj: 3/5

Date:
Titlu: Amalia
Autor: Liza Karan
Pagini: 231
Editura: Editura Virtuală

Recenzie: Chimista de Stephenie Meyer

3022*carte oferită de editura Trei pentru recenzie.logo

 

Descriere oficială:

A fost „arma” secretă a uneia dintre agențiile-fantomă ale guvernului american. Când a devenit incomodă, au decis să o lichideze. Ca să rămână în viață, s-a transformat într-un cameleon care jonglează cu identitățile și adresele.
L-au ucis pe singurul om în care avea încredere, însă ea reprezintă în continuare o amenințare. Vor s-o vadă moartă, și asta cât mai repede.
Când fostul șef îi oferă o cale de ieșire, realizează că ar fi singura șansă de a-și reinventa destinul. Dar pentru asta va trebui să accepte o ultimă misiune. Constată însă că informațiile pe care le obține o pun într-o situație și mai primejdioasă.
Hotărâtă să înfrunte direct amenințarea, se pregătește pentru cea mai dificilă luptă din viața ei, dar se îndrăgostește de un bărbat. Noua pasiune nu poate decât să-i micșoreze șansele de supraviețuire. Aflată în impas, își valorifică talentele unice în feluri pe care nu și le-a imaginat niciodată.

Recenzie:

Niciodată nu refuz un thriller bun și după citirea descrierii, mi-a atras atenția această carte. Bine, oricum o citeam, doar e scrisă de Stephenie Meyer, deși aveam unele rețineri deoarece ea e mai bine cu romance-ul decât cu suspansul.
Trebuie să recunosc că mi-a luat luni de zile ca să citesc cartea. Au intervenit diverși factori precum lipsa de timp, reading slump și plictiseala. Da, am trecut de primele capitole destul de greu deoarece mi s-au părut plictisitoare.
Cartea a fost asemănătoare unui rollercoaster. A avut părți bune, și părți mai puțin bune.b165c93161fa26a25c6b67a1f97f2c64
Unele părți m-au plictisit, altele mi-au tras atenția. Cu personajele, am pățit la fel.
Personajul principal, Alex, în jurul căreia se învârte întreaga poveste, a fost uneori ok, alteori enervantă. Nu m-am atașat de ea, și nici de Daniel, personajul principal masculin. Mi s-a părut lipsit de personalitate și tare plictisitor. Povestea de iubire dintre cei doi a fost cam „meh”, neinteresant, nu le-am ship-uit. În întreaga carte, au fost doar două personaje de care m-am atașat și am sperat că nu vor păți nimic la sfârșitul poveștii.
Acțiunea mi s-a părut destul de previzibilă, nicio descoperire nu m-a șocat atât de tare încât să zic „wow, la asta nu mă așteptam” Așa a fost și cu romance-ul. Dar să trecem la părțile care mi-au plăcut. Practic ultimele 200 de pagini au fost cele care mi s-a părut că în sfârșit suntem pe drumul cel bun. Acțiunea a devenit mai alertă și chiar pot să zic că acele pagini le-am citit în câteva ore. Practic, în aceste pagini s-a desfășurat toată acțiunea. Aflăm motivul pentru care Alex a fost nevoită să fugă și să ascundă și aflăm și cine stă în spatele tuturor lucrurilor.e8cc466ce113dacfd0aa5d5a069e23ec
A fost și o scenă care m-a cam emoționat, și anume, scena cu atacatorii și câinii, nu vreau să dau spoilere dar cei care au citit cartea, cred că știu despre ce vorbesc.
Mi-a plăcut și finalul. Cum este o carte stand alone, nu s-a terminat cu clifhangere sau cu final deschis.
Sunt de părere că întreaga poveste se putea rezuma în cel mult vreo 400 de pagini, dar cum bine știm, autoarei îi place foarte mult să se lungească așa că, clar avem mai multe pagini decât ar trebui.
Cu toatea astea însă, nu îmi pare rău că am citit-o și cu siguranță voi mai citi și următoarele cărți ale autoarei.

Punctaj: 2,5/5

Date:

Titlu original: The Chemist
Autor: Stephenie Meyer
Pagini: 608
Editura: Trei

-Simona

Recenzie: Jocul coroanei de Evelyn Skye

Jocul coroanei, primul volum din seria omonimă, de Evelyn Skye

1043522*Carte oferită de editura Leda Edge pentru recenzie.descărcare (1)

Descriere oficială:

Există lucruri mai periculoase decât un strop de magie…

Vika Andreieva poate stârni zăpada și poate transforma cenușa în aur.

Nikolai Karimov poate vedea prin pereți și poate face să apară poduri din senin.

Ei sunt magi – singurii din Rusia – iar țarul, amenințat de Imperiul Otoman și de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el.

Și astfel inițiază Jocul Coroanei, un duel al abilităților magice.

Câștigătorul jocului va primi puteri de neimaginat.

Pe cel învins îl așteaptă moartea.

Recenzie:

Anul trecut nu prea am fost pe fază în legătură cu unele apariții și deși este posibil ca mulți bloggeri americani să fi vorbit despre această carte, eu am aflat de ea doar atunci când editura Leda Edge a publicat-o.

Nu am știut nimic despre ea, am citit doar descrierea de pe spate care mi s-a părut tare asemănătoare cu o altă carte (Circul nopții de Erin Morgenstern) pe care am adorat-o așa că m-am rugat să nu fie o copie a ei.

Pentru cei care se întreabă dacă a fost sau nu, vă spun de pe acum că nu a fost, găsim elemente asemănătoare dar nimic mai mult. Jocul coroanei are cu totul o altă poveste și asta m-a bucurat enorm.crown

Primul lucru pe care aș vrea să spun despre carte este că nu este doar o carte tipică fantasy ci este și o ficțiune istorică. Autoarea a făcut o treabă excelentă în legătură cu elementele istorice.

Deși începutul mi s-a părut puțin lent, după câteva capitole, am intrat în poveste și în acțiune și a început să-mi placă cartea în ciuda faptului că eram destul de sceptică la început.

Avem două personaje principale, Vika Și Nikolai, doi magi, de fapt, singurii din Rusia, cu vieți complet diferite și cu puteri și mai diferite încă amândoi au în comun un lucru, Jocul coroanei. Un duel al abilităților magice, un duel pe viață și pe moarte deoarece doar unul dintre ei poate deveni un Mag Imperial iar celălalt, va muri.

Vika și Nikolai au o conexiune aparte, Vika este sălbatică și puternică iar Nikolai este rafinat și calculat. Mi-au plăcut amândoi, nu am putut alege un personaj favorit.

Acțiunea, după cum știți, se învârte în jurul Jocului, cititorul își pune constant întrebarea „oare cine va câștiga?”sau într-un final va fi acolo o chichiță și toți vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți.

Magia plutește în aer în această carte, dar cui nu-i place magia? Puterile celor doi sunt de-a dreptul incredibile, amândoi sunt puternici, și asta face Jocul și mai greu dar și mai palpitant.

Acum probabil vă întrebați dacă avem și romance, ei bine, să zicem că avem un triunghi amoros sau un pătrat? în orice caz, cartea nu este plină de dulcegării și replici siropoase așa că primește o bulină roșie pentru asta. Se axează mai mult pe competiție și pe caracterul personajelor despre care aflăm destul de multe lucruri mulțumită faptului că atât Vika cât și Nikolai sunt naratorii poveștii, intrăm în mintea fiecăruia și aflăm detalii importante despre ei.

Finalul mi-a plăcut foarte mult, nu vreau să vă dau spoilere, vă zic doar atât că are un cliffhanger micuț.

După ce am terminat cartea, am realizat că mi-a plăcut foarte mult deși cum am mai zis, eram sceptică la început. Am descoperit o poveste magică, plină de elemente istorice, facem o călătorie într-o Rusie plină de magie și eleganță. O carte plină de evenimente și răsturnări de situații, povestea ne ține cu sufletul la gură până la ultima pagină.

Punctaj: 4/5

Date:
Titlu românesc: Jocul coroanei (Jocul coroanei #1)
Titlu original: The Crown’s Game (The Crown’s Game #1)
Autor: Evelyn Skye
Editura: Leda Edge
Pagini: 416
Comandă pe edituracorint.ro sau pe libris.ro

Recenzie: Furia roșie de Pierce Brown

Furia roșie, primul volum din trilogia omonimă de Pierce Brown.

*Carte oferită pentru recenzie de librăria online Libris.libris-1

furia-rosie-paladin-cover_big

Descriere oficială:

În viitor, populaţia lumii e împărţită în clase având funcţii strict și clar definite, iar fiecărei clase îi corespunde câte o culoare. Darrow e un Roşu şi un Sondor al Iadului care lucrează în adâncul minelor de pe Marte pentru a face suprafaţa planetei locuibilă. La fel ca toţi cei din neamul lui, trudeşte din greu pentru a oferi un viitor mai bun generaţiilor următoare. Darrow va descoperi însă destul de repede că umanitatea ajunsese demult să populeze planeta Marte, iar cei ca el sunt ţinuţi drept sclavi de o clasă conducătoare decadentă, cea Aurie. Singurul mod în care se poate face dreptate în această societate abuzivă este ca Darrow să se infiltreze în mijlocul Auriilor, devenind unul dintre ei.

Recenzie:

Am auzit foarte multe lucruri pozitive despre această carte, lumea o lăuda atât de tare încât m-am lăsat influențată de hype-ul acela uriaș care s-a format în jurul ei încât voiam și eu să o citesc. Eram curioasă de ce lumea este înnebunită după ea.

Mă așteptam iar la un roman tipic pentru adolescenți cu insta love și cu câteva probleme cu care se confruntă personajul principal însă spre surprinderea mea nu a fost chiar așa.

În această lume creată de Pierce Brown, acțiunea se mută pe Marte iar oamenii sunt împărțite pe culori. Clasa Roșu fiind considerat cei din clasa de jos, sclavii societății care lucrează în adâncul minelor pentru a face suprafața planetei locuibilă.50895341dbb9993062d228ef2a60c419

Îl avem pe peronajul principal, pe tânărul Darrow care este un Roșu și care toată viața și-a trăit sub pământ și care a fost crescut să respecte regulile și ca niciodată să nu riposteze, însă în urma unor evenimente care îi va zgudui întreaga sa existență , descoperă că toată viața lui a fost o minciună, umanitatea a ajuns demult să populeze planeta Marte iar cei din clasa Aurie,  considerați cei mai mari conducători și luptători, le-au mințit întotdeauna.

Am auzit că mulți consideră cartea ca fiind o combinație între Jocul lui Ender și Jocurile Foamei. Nu pot să mă pronunț în legătură cu acest lucru deoarece nu am citit Jocul lui Ender însă da, am simțit o oarecare de asemănare cu Jocurile foamei dar Furia roșie este mai crudă și mai brutală, plină de lupte și războaie.

Narată la persoana întâi, cartea este o poveste despre dezvoltare, în care, în primul rând, sclavul se trezește pentru prima dată la realitate, descoperă că lumea care i s-a arătat este o minciună, devine furios și plină de ură astfel încât nu-și dă seama că este prins în jocul societății și, deși acționează sub numele binelui, este posibil ca să devină unul cu puterile pe care le urăște atât de mult.

Povestea în sine nu m-a impresionat prea tare, cu toate acestea, unele evenimente sunt foarte bine scrise. În fiecare capitol se întâmplă câte ceva care face pe cititor să continue cu lectura. Avem mereu impresia că ceva este pe cale să se întâmple dar acțiunea niciodată nu este previzibilă.

Sinceră să fiu, de multe ori am comparat lumea creată de autor, cu lumea noastră și am ajuns la concluzia că din păcate sunt asemănări. Principala problemă cu care se confruntă Darrow, dar la fel și noi, este corupția. Întreaga lumea este dominată de corpuție. Poți fi oricare dintre culori, corupția este mereu prezentă și cu care s-ar putea să fie greu de luptat, poate chiar imposibil.

În concluzie, nu consider că Furia roșie este un roman pentru tineret, nu cred că am întâlnit în paginile unei cărți atât de multă cruzime, brutalitate și violență (și da, am citit Jocurile foamei) dar cu toate acestea, nu pot să nu recomand deoarece este plină de momente palpitante, cu siguranță nu vă veți plictisi nicio clipă.

Punctaj: 4/5

Date:
Titlu românesc: Furia roșie (Furia roșie #1)
Titlu original: Red Rising (Red Rising #1)
Autor: Pierce Brown
Editura: Paladin
Pagini: 506
Comandă pe Libris.ro

Recenzie: Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele de Ionuț Caragea

asculta-ti-gandul-si-implineste-ti-viseleDescriere oficială:

În acest roman autobiografic, Ionuţ Caragea vorbeşte despre naşterea şi devenirea sa ca poet, ca om, ca entitate de esenţă divină în context teluric.

Recenzie:

Știți sentimentul acela când stați ore în șir și vă holbați la o filă goală, nefiind capabili să scrieți măcar un cuvânt?

Sunt în această stare de ceva vreme și pot să vă spun că este tare frustrant.

Am de povestit o întreagă aventură cu cartea domnului Caragea deși aventură nu știu dacă este cuvântul potrivit, poate decideți voi la final.

Am primit această carte prin luna mai a anului 2016 de la autor. Am fost foarte fericită atunci când am primit-o, mai ales că era și cu autograf (vedeți voi, cărțile cu autograf îmi sunt tare dragi.). Având deja niște cărți în planul de citire, am programat să o citesc pe aceasta după ce termin cu teancul care mă aștepta deja.

Toate bune și frumoase până în momentul în care am intrat într-un reading slump din care nu mai puteam ieși; practic, nu mă puteam concentra la citit, așa că am decis să iau o pauză, iar această pauză m-a ținut vreo 6 luni. Fiind deja stresată și toate cele, nu am vrut să îl dezamăgesc pe autor, care aștepta părerea mea despre carte, aşa că am lăsat toate cărțile care mă așteptau și m-am apucat de aceasta, deși toate semnele erau împotrivă (pană de curent, un frig infernal…etc.). M-am trezit absorbită de stilul de scriere al autorului, de viața lui, de trăirile lui. Am râs, am plâns și am stat cu sufletul la gură, amintindu-mi de fiecare dată că această poveste nu este o ficțiune, fiind vorba despre trăirile adevărate ale unui om de pe planeta noastră.

Citind cartea, m-a lovit o stare de nostalgie inexplicabilă, iar după aceea, am evoluat la o stare de melancolie. M-a scos din starea aceea proastă în care mă aflam, mi-a revenit cheful de citit.

Cartea poate să pară banală pentru unii, sau simplă, însă pentru mine a fost o poveste despre sacrificii și pierderi, bucurii și tristeți, sentimente pe care la un moment dat fiecare dintre noi le-a trăit sau le va trăi.

Pentru mine, cartea a fost una motivaţională, autorul nu a renunțat la visele sale, a luptat pentru ele în ciuda tuturor obstacolelor și greutăților și parcă ne îndeamnă și pe noi să nu renunțăm.

S-ar putea să vă gândiți acum că laud cartea doar pentru că am primit-o gratis, dar nu este așa, nu o laud, nu o ridic în slăvi și nu zic că este cea mai bună carte citită de până acum, spun doar că am citit-o exact în momentul potrivit, exact când aveam nevoie de un îndemn să nu renunț la unele lucruri.

Spre final, vă las cu un citat care mi-a plăcut foarte mult.

„ Când ești dat afară din inima cuiva, doar cerul este suficient de încăpător pentru rătăcirea ta, dar pentru că-ți lipsesc aripile, lacrima este singurul cer care încearcă forma inimii.” 

Date: 
Titlu: Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele
Autor: Ionuț Caragea
Pagini: 208
Editura: eLiteratura
Punctaj: 5/5