Publicat în leda edge, recenzie, Uncategorized

Recenzie: Tinerele Elite de Marie Lu

Tinerele Elite, primul volum din trilogia omonimă de Marie Lu

young elite5*carte oferită de editura Leda Edge pentru recenzie. images

Descriere oficială:

Signorina Adelina Amouteru este unul dintre puținii copii care au supraviețuit îngrozitoarei febre a sângelui, molima care a ucis mai bine de o treime din populația Kenetterei. Cei rămași au fost însemnați în cele mai stranii moduri și au căpătat puteri atât de mari și neobișnuite, încât oamenii au început să îi considere făpturi din altă lume. Pentru unii sunt adevărați demoni, monștri aducători ai nenorocului, malfetto, iar pentru alții, preaiubiți copii ai zeilor, Tinere Elite…

Recenzie:

Nu ştiu dacă știți, dar eu sunt o mare fană a autoarei încă de pe vremea când am citit Legenda. De când a apărut această carte, voiam să o citesc dar mereu a intervenit ceva și nu am reușit. Când am aflat că Leda Edge va publica trilogia, literalmente țopăiam prin casă.

Autoarea de data aceasta nu ne călăuzește într-o lume distopică ci ne ducă într-o perioadă care seamănă cu renașterea Italiană.young elite

O molimă a ucis o treime din populație, O parte din cei care au supraviețuit, au suferit schimbări majore. Înfățișarea lor s-a schimbat și au dobândit abilități speciale așa că au devenit niște ține care trebuie neapărat capturați.

Protagonista noastră, Adelina, este una dintre supraviețuitoare așa că este nevoită să fugă de acasă și ala se întâlnește cu membrii a Tinerelor elite. Un grup similar cu cei din filmul X-Men, care încearcă să supraviețuiască și care par că se pregătesc de ceva.

M-a prins foarte tare diversitatea personajelor. Aici nimeni nu este ceea ce pare a fi, nu ne dăm seama cine este rău sau bun. Cei intitulați drept buni, ne pot surprinde în mod plăcut sau mai puțin plăcut și asta e valabil și pentru personajele despre care am crezut că sunt negative.young elite 3

Mi-a plăcut foarte mult Adelina. Nu este o fată tipică, întunericul izvorăște în sufletul ei, bine, asta s-ar putea explica și din cauza destinului ei mizerabil, dar aici e mult mai mult de atât. Nu este frumusețea obișnuită din basme pentru care bărbații ar distruge orașe, așa cum suntem deja obișnuiți în cărțile YA. Din cauza molimei, a pierdut un ochi, are o cicatrice pe față și culoarea părului ei o dă instant de gol că este o supraviețuitoare și ca atare, poate fi executată.

Și restul echipei m-au prins încă de la început.

Enzo este conducătorul echipei și este foarte greu de citit. Obiectivele lui aflăm destul de repede dar de ce se apropie de Adelina este un mister.

Raffaele care nu este sigur că Adelina este ceea ce pare a fi… sau Teren care pare un personaj important pentru că devine și el un narator al poveștii și despre acre nu mi-am dat încă seama dacă este un personaj negativ sau nu.elite

Autoarea nu a exagerat cu descrierea lumii așa că nu aflăm încă prea multe despre construcția lumii, dar personajele sunt foarte bine conturate și a dat fiecăruia un aer de mister care face întreaga poveste atât de specială.

Nici nu știu cum să vă vorbesc despre final fără să vă dau spoilere, vă spun doar atât că autoarea a îndrăznit să facă ceva ce nu mulți autori ar fi avut curajul să facă, darămite chiar în primul volum al seriei. Eu am fost atât de surprinsă încât am citit de două ori acea parte ca să fiu sigură că am citit bine.

Așadar, dacă doriți o carte care să vă surprindă, cu o acțiune alertă, cu personaje misterioase și cu o lume care are mult potențial, cred că ați găsit cartea perfectă.

Punctaj: 5/5

Date:
Titlu original: The Young Elites (The Young Elites #1)
Autor: Marie Lu
Editura: Leda Edge, imprint al editurii Corint
Pagini: 368
Publicat în Uncategorized

Top 5 serii nefinalizate

Cu toții avem serii de care ne pare rău că nu au fost publicate până la ultimul volum. Din păcate, editura nu are mereu posibilitatea să continue unele serii începute și astfel, cititorii rămân cu ele nefinalizate sau cei are știu engleză, decid să le continue așa.

Și la noi în țară există multe serii care nu sunt finalizare și de care mie personal îmi pare foarte rău pentru cu unele le-am adorat.

Am încercat să aleg doar 5 serii care mie mi-au plăcut foarte mult și de care îmi pare foarte rău că au rămas nefinalizate.

  1. Seria MacKayla Lane de Karen Marie Moning febra
  • Primul volum a apărut la editura Leda în anul 2014 însă din păcate, nu am mai avut parte de traducerile continuărilor.
  • Seria are în total 10 volume apărute și în 2020 urmează să apară al 11-lea volum.
  • febra1-horz

2.  Seria Lupii din Mercy Falls de Maggie Stiefvater

lupii-horz

  • Primele două volume din serie au fost publicate de editura Rao în anul 2011 respectiv 2012.
  • Seria are în total 4 volume.
  • lupii1-horz

3. Dilogia Angelologia de Danielle Trussoni

angel

  • Primul volum a apărut în 2010 la editura Litera.
  • Seria cuprinde doar două volume, deci mai era doar un singur volum de publicat.
  • angel1-horz

4. Seria Micuțele mincinoase de Sara Shepard

micutele-mincinoase-horz

  • La noi în țară au apărut doar 4 volume din serie, între anii 2011-2012 la editura Leda.
  • Seria are în total 16 volume.
  • pll1-horz-vert

5. Sânge Albastru de Melissa de la Cruz

sange1-horz

  • Primele 4 volume din serie au apărut la editura Leda între anii 2010-2013.
  • Seria are în total 7 volume.
  • bb1-horz
Publicat în Editura Trei, recenzie, Uncategorized

Recenzie: Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnès Martin-Lugand

Oamenii fericiți citesc și beau cafea, primul volum din seria omonimă de Agnès Martin-Lugand

oameniiDescriere oficială:

A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul.
Povestea lui Diane începe în mod brutal cu moartea soțului și a fetiței sale, eveniment care o aruncă în cea mai cumplită depresie. Totul se oprește în loc, în afară de inima ei, care continuă să bată. Cu încăpățânare. Dureros. Zadarnic.
Când cel mai bun prieten și asociat în mica afacere cu o cafenea literară la Paris, Felix, îi propune o călătorie ca început pentru o nouă viață, Diane alege să îndeplinească o mai veche dorință a fostului ei soț și se refugiază departe de lume, într-o mică așezare din Irlanda.
O întâlnire neașteptată cu un bărbat taciturn o face pe Diane să vadă din nou lumea cu încredere și cu forță regăsită.

Recenzie:

Dacă nu ar fi fost clubul de lectură, nu cred că aș fi citit această carte. Am văzut-o prin grupuri însă nu m-a prins descrierea suficient de mult încât să mă facă să o citesc, deși titlul mi s-a părut destul de interesant. 

Diane este personajul principal și care într-o singură zi, își pierde soțul și fiica într-un accident cumplit. Lumea ei este dată peste cap și acum trebuie să facă față durerii și singurătății. 

Cartea mi-a plăcut oarecum însă a avut și multe scene care m-au deranjat cumplit. Deși este o carte care ne prezintă durerea pierderii persoanelor iubite, autoarea nu a reușit să-mi transmită nimic. Stilul de scrierea mi s-a părut prea simplă și pe alocuri prea grăbită, și de aceea unele scene mi s-au părut plate și lipsite de viață. oamenii1

Am înțeles suferința lui Diane însă tot nu m-a împiedicat să mă enerveze. Ea se refugiază în Islanda, ca să treacă peste durere. Aici, se întâlnește cu persoane noi care, încetul cu încetul reușesc să-i aline suferința și să vadă lumina de la capătul tunelului.  

Mi-a plăcut prima parte a poveștii, întregul proces de doliu și depresie și mi-a plăcut și ideea de refugiere într-un loc nou, ca să-și regăsească pacea interioară și să treacă peste pierderile suferite dar nu mi-a plăcut faptul că îndată ce a apărut un bărbat în peisaj, Diane a început să se comporte diferite, ca o adolescentă. Acest lucru mi-a s-a părut că autoarea vrea să dea impresia că avem nevoie de un bărbat ca să trecem peste greutățile vieții și acest aspect nu mi-a plăcut deloc… 

Cum ziceam, apare și un tip în peisaj, altfel nu se putea….Edward este tipicul bad boy, misterios, neînțeles de nimeni. Mie nu mi-a plăcut de el, comportamentul lui mi s-a părut imatur și destul de enervant, dar cred să se potrivește destul de bine cu Diane.    

Personajele secundare mi-au plăcut foarte mult, poate chiar mai mult decât personajele principale. oamenii 3

Cartea este destul de scurtă și se citește foarte ușor, eu nici nu am realizat că am citit toată cartea decât atunci când am fost la ultima pagină și atunci am realizat că există și o continuare a poveștii. 

Deși a avut multe aspecte care m-au deranjat, cartea poate fi o lectură perfectă atunci când căutăm o carte scurtă, ușoară de citit , fără prea multe complicații.  

Punctaj: 3/5

Date:
Titlu original: Les gens heureux lisent et boivent du café
Autor: Agnès Martin-Lugand
Editura: Trei
Pagini: 176