Recenzie: Dispăruţi de Michael Grant

*Aceasta carte mi-a fost ofertia de libraria online BookCity. Multumesc mult.
Daca doriti sa achizitionati niste carti, acum ca tot vin sarbatorile, BookCity are o multime de oferte tentante. Deci nu ezitati sa accesati site-ul.

Sa stiti ca eu am un fel de poveste cu aceasta carte. Da, de cand am vazut-o pe Goodreads, eram foarte curioasa de ea, si cum nu am mai avut rabdare, m-am apucat de ea in limba maghiara.
Am citit jumatatea cartii in limba maghiara, dar cand am aflat ca editura Rao a publicat-o, o vroiam cu orice pret in limba romana.
Asa ca cand am putut sa o tin in maini, era asa de nerabdatoare sa ma apuc de ea.
Stiam ce se intampla in primele 250 de pagini dar tot am citit-o din nou.
Ideea cartii este foarte originala, Michael Grant a reusit sa creeze o lume ciudata, sarita de pe fix, ca sa zic asa.
Imaginati-va ce s-ar intampla daca intr-o zi toti oamenii de la varsta de 15 ani in sus ar disparea intr-o clipa, iar in jurul orasului s-ar crea o bariera care te tine izolat?
Exact acest lucru se intampla in carte. Intr-o clipa toti adulti au disparut, au ramas doar copii.
Sam este unul dintre protagonistii acestui carti, spun unul deoarece cartea este povestita din perspectiva a mai multor personaje.
Tot orasul este un haos total, fara cai de comunicatii, fara adulti,  iar copii dobandesc niste puteri stranii.
Cartea a fost un fresh air pentru mine. A fost diferita de tot ceea ce am citit pana acum si la un moment dat uitam ca personajele povestii sunt niste copii.
Lucrurile se complica cand se adevereste ca de ziua ta, cand implinesti 15 ani, dispari la fel ca si ceilalti. Si unde mergi dupa ce dispari? Nimeni nu stie….
Viata s-a schimbat iar probleme incep sa apar cand niste copii din Academia Coates iar Caine, unul dintre ei vrea sa preia conducerea.

Timpul se scurge foarete repede iar ziua lui Sam se apropie cu repezeala, insa nu doar de acest lucru trebuie sa-i fie frica, Caine vrea cu orice pret sa il omoare.
Mi-au placut toate personajele cartii. Chiar daca Caine este un bad guy, are si el motivele lui pentru care sa-l ureasca pe Sam.
La inceput Sam m-a enervat putin, ma deranja atitudinea lui „eu nu sunt un nimeni si nu stiu nimic” Dar mi-a placut scena luptei la finalul cartii si mi-a placut cand Sam si Caine se luptau ca sa nu dispara.
Mi-a placut foarte mult de Diana, ea este un fel de bad girl care a venit odata cu Caine. Sunt foarte curioasa cum vor evolua lucrurile intre ea si Caine.
Dar sunt curioasa cum vor evolua lucrurile intre Sam si Astrid, mai ales ca spre final aflam ceva despre fratele lui Astrid care ar putea fi foarte importanta.
Exista si un fir amoros in carte, ce-i drept unul foarte mic, dar totusi exista. Sincer mie mi-a placut ca de data aceasta povestea nu a fost axata special pe iubire.
Finalul cartii este unul foarte alert, si foarte suprinzatoare. Se intampla multe lucruri si asta m-a bucurat foarte mult. Nu m-am plictisit nici o clipa iar intr-un final mi-am zis ca in sfarsit am gasit o carte care are actiune…
Nu te poti plictisi de carte deoarece intotdeauna se intampla ceva. Eu recomand cu caldura tuturor, este un must read si sper ca cei care nu au citit-o pana acum vor citi, deoarece nu trebuie ratata. Veti gasi in ea tot ce trebuie sa aiba o carte: o lume in haos, baietii rai, batausi, puteri supranaturale, animale vorbitoare (da ati citit bine), iar cei care sunt retinuti deoarece protagonistii cartii sunt doar niste copii mai mici de 15 ani nu trebuie sa va ingrijorati, eu cateodata uitam ca este vorba doar de niste copii deoarece unii se comportau ca niste adulti. Deci citit-o. Eu abia astept voluml doi, o vreau neaparat cat mai repede posibil.
Mi-ar placea foarte mult ca aceasta serie sa fie ecranizata intr-o zi.

Titlu: Disparuti (Disparuti #1)
Titlu original: Gone (Gone #1)
Autor: Michael Grant
Editura: Rao
Pagini: 442
Traducere: Doru Mihailescu
Punctaj: 5/5
Comanda aici
Coperta originala:

Anunțuri

3 gânduri despre „Recenzie: Dispăruţi de Michael Grant

  1. Super recenzia! Se vede ca ti-a placut mult cartea!
    Aceeasi senzatie o tot aveam si eu, uitam intr-una ca personajele sunt copii si trebuia sa imi spun asta de fiecare data cand eram oarecum nemultumita de atitudinea lor. Dar imaginandu-mi ca as fi fost acolo, la varsta aceea, deja totul se vedea altfel.. si clar as fi dat-o in bara mult mai tare decat o mai dau unii dintre protagonisti :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s